Cabinet de avocat Adela Diaconescu - Investitii in Romania
Investitii
in Romania
Investitii imobiliare
Recuperarea creantelor
Aspecte contabile
Impozite si taxe
Despre salarizare
FACILITATI
PENTRU INVESTITII
Investitorilor
romani si straini le sunt oferite oportunitati egale de a investi
in Romania. In general, facilitatile sunt acordate cu intentia de
a stimula dezvoltarea economica a tarii, in particular accelerarea
industrializarii in zonele defavorizate, precum si dezvoltarea intreprinderilor
mici si mijlocii (IMM), industria petroliera si a gazelor naturale,
si microintreprinderile.
Cu
toate acestea, investitorii ar trebui sa fie prudenti in elaborarea
planurilor de afaceri in Romania, bazandu-se pe facilitatile garantate
de legislatia romana in vigoare, din cauza modificarilor legislative
frecvente care au aparut in acest domeniu in ultimii ani.
Intreprinderile mici si mijlocii
Legea
nr.346/2004 care a abrogat Legea nr.133/1999 prevede facilitati
pentru investitorii privati care infiinteaza sau dezvolta intreprinderi
mici si mijlocii (IMM).
Legea defineste intreprinderile mici si mijlocii ca fiind acele intreprinderi care au un numar mediu anual de salariati mai mic de 250, realizeaza o cifra de afaceri anuala echivalenta cu pāna la 50 milioane de euro sau active totale in valoare mai mare de 43 milioane de euro. Companiile al caror capital social sau drepturi de vot sunt detinute in proportie mai mare de 25% de organisme publice nu se incadreaza in categoria IMM-urilor.
Bancile,
companiile de asigurare si reasigurare, societatile care administreaza
fonduri de investitii, societatile de investitii financiare si societatile
care au obiect unic de activitate comertul extern nu intra in categoria
IMM-urilor.
Facilitatile
privind scutirea de taxe vamale, scutirea de impozitul pe profitul
reinvestit, amortizarea accelerata si reducerea taxelor pe profit
au fost abrogate prin Legea privind TVA nr.345/2002, Legea impozitului
pe profit nr.414/2002 (acte normative care la randul lor sunt in
prezent abrogate) si prin Codul Fiscal.
Microintreprinderile
Codul
Fiscal stabileste regimul de impozitare pentru microintreprinderi.
Pentru a intra in aceasta categorie, urmatoarele conditii trebuie
indeplinite de persoanele juridice romane la data de 31 decembrie
a anului fiscal precedent:
a.
are înscrisa în obiectul de activitate productia de
bunuri materiale, prestarea de servicii si/sau comertul; veniturile
provin, in proportie de mai mult de 50% din activitati altele decat
cele de consultanta sau management;
b. a realizat venituri care nu au depasit echivalentul în
lei a 100.000 euro.
c. capitalul social al persoanei juridice este detinut de persoane,
altele decât statul, autoritatile locale si institutiile publice.
Nu
pot opta pentru sistemul de impunere stabilit pentru microintreprinderi
persoanele juridice române care:
a) desfasoara activitati în domeniul bancar;
b) desfasoara activitati în domeniile asigurarilor si reasigurarilor,
al pietei de capital, cu exceptia persoanelor juridice care desfasoara
activitati de intermediere în aceste domenii;
c) desfasoara activitati în domeniile jocurilor de noroc,
pariurilor sportive, cazinourilor;
d) au capitalul social detinut de un actionar sau asociat persoana
juridica cu peste 250 de angajati.
Intreprinderile
care intra in aceasta categorie vor plati un impozit (2% in 2007, 2,5% in 2008, 3% in 2009), conform
Codului Fiscal, modificat prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului
nr 138/2004, calculate asupra veniturilor inregistrate in Contul
de profit si pierderi, din care se scad anumite categorii de
venituri
care sunt neimpozabile. Impozitul se plateste trimestrial, pâna
la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului pentru care
se calculeaza impozitul. Cu toate acestea, intreprinderile care
indeplinesc conditiile de mai sus pot opta pentru impozitarea
conform
legislatiei generale a impozitului pe profit.
Daca
societatea nu mai indeplineste conditiile pentru regimul de impozitare
a microintreprinderilor, va fi supusa legislatiei generale a impozitului
pe profit, fara posibilitatea de a opta ulterior pentru regimul
de impozitare a microintreprinderilor.
Facilitatile
privind scutiri si deduceri de taxe si impozite, acordate microintreprinderilor
conform Ordonantei Guvernului nr.24/2001 au fost abrogate prin Legea
privind impozitul pe profit nr.414/2002 si prin Codul Fiscal.
Zone economice defavorizate
In
conformitate cu Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.24/1998, cu
modificarile ulterioare, pentru infiintarea zonei defavorizate,
declararea si delimitarea zonelor defavorizate se fac prin hotarâre
a Guvernului pe o perioada de cel putin trei ani, dar nu mai mult
de 10 ani. Legea nr.507/2004 a abrogat prevederea privind posibilitatea
prelugirii acestei perioade de 10 ani.
In
prezent, exista 28 de zone defavorizate infiintate in Romania, aproape
toate pe o perioada de zece ani, si localizate in special in zonele
miniere ale tarii.
Facilitatile
fiscale acordate acestor investitii au facut si ele obiectul a mai
multor modificari; in prezent aceste facilitati includ:
a.
scutirea de la plata taxelor vamale pentru materiile prime, piesele
de schimb si/sau componentele importate necesare realizarii productiei
proprii în zona, cu exceptia acelor materii prime si piese
de schimb utilizate pentru productia, procesarea si conservarea
carnii;
b. scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinatiei
sau scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri destinate realizarii
investitiei;
c. scutirea de la plata impozitului pe profit pentru investitiile
noi, pe durata de existenta a zonei defavorizate, se aplica numai
persoanelor juridice care au obtinut inainte de 1 iulie 2003 certificatul
permanent de investitor in zona defavorizata;
d. Acordarea de fonduri, cu prioritate, din Fondul special de dezvoltare
aflat la dispozitia Guvernului, constituit potrivit Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr.59/1997 privind destinatia sumelor încasate
de Fondul Proprietatii de Stat în cadrul procesului de privatizare
a societatilor comerciale la care statul este actionar.
Parcuri
industriale
Ordonanta
Guvernului nr.65/2001 (Ordonanta) cu modificarile ulterioare a inlocuit
Legea nr.134/2000 privind parcurile industriale. Parcul industrial
reprezinta o zona delimitata în care se desfasoara activitati
economice, de cercetare stiintifica si/sau de dezvoltare tehnologica.
Constituirea si functionarea parcului industrial se bazeaza pe asocierea
si/sau colaborarea dintre autoritatile administratiei publice centrale
si locale, agentii economici, unitatile de învatamânt
superior, institutele de cercetare-dezvoltare si/sau alti parteneri.
Parcul industrial este administrat de o societate comerciala care
detine titlul de parc industrial, si ai carei actionari pot fi asociatii
mentionati mai sus.
Facilitatile
acordate parcurilor industriale au suferit abrogari si/sau modificari
pe parcursul timpului, si recent prin Codul Fiscal.
In
prezent, urmatoarele facilitati se aplica in cazul infiintarii si
dezvoltarii unui parc industrial:
a. scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinatiei
sau pentru scoaterea din circuitul agricol a terenului aferent parcului
industrial, pentru societatea-administrator care detine titlul de
parc industrial;
b. Autoritatile administratiei publice locale pot aproba reduceri
de impozite pentru terenurile si cladirile destinate a fi utilizate
pentru parcul industrial;
c. Alte facilitati pot fi acordate de autoritatile administratiei
publice locale, conform legii.
Zonele libere
Legea
nr.84/1992 cu modificarile ulterioare reglementeaza regimul zonelor
libere.
Zonele
libere sunt precis determinate, caracterizandu-se printr-un regim
special vamal: supravegherea vamala este limitata la granita acestor
zone.
Mijloacele
de transport, produse si alte bunuri sunt admise in zona libera
indiferent de tara de origine, provenienta sau destinatie. Cu toate
acestea, importul bunurilor care fac obiectul interdictiilor stabilite
de legislatia romana sau conform conventiilor internationale la
care Romania este parte, este interzis.
In
prezent, sunt sase zone libere in activitate in Romania, localizate
la Constanta Sud-Agigea (la Marea Neagra, inclusiv zona portului),
Sulina, Galati, Braila, Giurgiu (pe Dunare) si Curtici-Arad (la
granita romano-ungara).
Activitatile
care pot fi desfasurate de persoanele fizice sau juridice intr-o
anumita zona libera sunt stabilite prin lege, acestea trebuind sa
obtina licenta de la autoritatea administrativa a respectivei zone
libere.
Scutirile
de impozit pe profit acordate initial prin Legea nr.84/1992 au fost
restrictionate de legislatia ulterioara si in prezent sunt modificate
de Codul Fiscal.
Conform
prevederilor Codului Fiscal, urmatoarele facilitati principale sunt
valabile in zonele libere:
- scutire
de la plata impozitului pe profit , pentru contribuabilii care îsi
desfasoara activitatea în zona libera pe baza de licenta si
care pâna la data de 1 iulie 2002 au realizat investitii în
zona libera, în active corporale amortizabile utilizate în
industria prelucratoare, în valoare de cel putin 1.000.000
dolari S.U.A., pâna la data de 30 iunie 2007. Dispozitiile
nu se mai aplica în situatia în care survin modificari
în structura actionariatului contribuabilului, în proportie
de mai mult de 25% din actiuni, pe parcursul unui an calendaristic.
;
- scutire de la plata TVA aferent valorii bunurilor importate in zona
libera in scop exclusiv de depozitare, fara indeplinirea formalitatilor
de vamuire, cu conditia ca aceste bunuri sa fie ulterior scoase
din zona libera;
- scutirea de la plata TVA pentru operatiunile de vanzare-cumparare
a marfurilor externe, efectuate intre diferiti operatori din zona
libera sau intre acestia si terti din afara zonei libere;
- scutirea de TVA pentru serviciile in legatura directa cu operatiunile
mentionate in paragrafele anterioare;
- scutirea de TVA pentru bunurile introduse in zona libera din strainatate
si vandute in zona libera.
La
lichidarea sau restrângerea activitatii desfasurate în
zona libera, persoanele fizice sau juridice straine pot transfera
în strainatate capitalul si profitul, dupa plata tuturor obligatiilor
catre statul român si partenerii contractuali.
De asemenea, legislatia permite inchirierea sau concesionarea de
terenuri sau cladiri aflate in zona libera, pentru o perioada de
pana la patruzeci si noua de ani, persoanelor juridice romane si
straine.
Operatiunile
financiare legate de activitatile desfasurate în zona libera
se fac în valuta liber convertibila.
Resurse
minerale
Romania
este bogata in resurse minerale, in special petrol, gaze naturale,
sare, minereuri de aur si argint si metale neferoase. Studii recente
geologice si geofizice au aratat ca exista multe depozite de minerale
(aur, argint, plumb, zinc, cupru, fier si mangan), precum si rezerve
de titei (atat la suprafata cat si la adancime) care prezinta un
potential considerabil de investigatii ulterioare. Acestea ofera
oportunitati substantiale investitorilor interesati de resursele
minerale ale tarii.
Legea
minelor nr.85/2003, cu modificarile ulterioare, care a inlocuit
Legea nr.61/1998, reglementeaza activitatea miniera din Romania.
Scopul sau declarat este de a asigura maxim de transparenta in activitatea
miniera, si o competitie corecta, fara discriminari intre operatori
in functie de tipul de proprietate sau originea capitalului social/operatorului.
Resursele
minerale aflate pe solul si in subsolul teritoriului Romaniei precum
si cele de pe platforma continentala si din zonele economice exclusive
ale Marii Negre, apartin domeniului public al statutului.
Activitatea
miniera se realizeaza pe baza unei licente de exploatare acordate
de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale( ANMR) pentru o durata
de maximum 20 de ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive
de câte 5 ani, in schimbul platii unei taxe anuale pe activitatea
de exploatare si a unei redevente miniere.
Fiecare
licenta de exploatare este data prin Hotarare de Guvern, si prevederile
sale ramân valabile pe toata durata acesteia, cu exceptia
aparitiei unor eventuale dispozitii legale mai favorabile titularului.
Persoanele
juridice straine care au obtinut dreptul de a efectua activitati
miniere sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la intrarea
în vigoare a licentei, sa înfiinteze si sa mentina pe
toata durata concesiunii o filiala în România.
Legea
petrolului
Legea
petrolului nr.134/1995, care reglementa toate operatiunile privind
rezervele de petrol si gaze naturale din Romania, a fost abrogata
prin Legea nr.238/2004.
Resursele
de petrol aflate pe teritoriul Romaniei fac obiectul exclusiv al
proprietatii publice a statului roman.
Interesele
statului roman in sectorul resurselor minerale si petroliere sunt
reprezentate de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANMR).
Statul roman, prin concesiunea perimetrelor petroliere, acorda persoanelor
juridice romane sau straine, pentru o perioada limitata de timp,
dreptul si obligatia de a desfasura activitati de exploatare a petrolului,
in baza unui contract petrolier. Perioada de concesionare nu poate
fi mai mare de 30 de ani.
Activitatile petroliere pot fi desfasurate pe baza de licenta de
exploatare sau permis de explorare numai in anumite perimerte, delimitate
de ANMR. Titularii unei licente petroliere sunt supusi platii unei
redevente petroliere in conformitate cu prevederile Legii petrolului
nr.238/2004.
Persoanele
juridice straine care au obtinut dreptul de a efectua activitati
petroliere sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la
intrarea în vigoare a licentei, sa înfiinteze si sa
mentina pe toata durata concesiunii un sediu permanent (o filiala
sau o companie), în România.
Spre
deosebire de Legea nr.134/1995, Legea nr.238/2004 nu acorda facilitati
titularilor de licente petroliere.
|
pasionati
de profesia noastra
