• Intreprinderile mici si mijlocii
• Zone economice defavorizate
• Parcuri industriale
• Zonele libere
• Energie
• Resurse minerale
• Legea petrolului

Investitorilor romani si straini le sunt oferite oportunitati egale de a investi in Romania. In general, facilitatile sunt acordate cu intentia de a stimula dezvoltarea economica a tarii, in particular accelerarea industrializarii in zonele defavorizate, precum si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii (IMM), industria petroliera si a gazelor naturale, si microintreprinderile.

Cu toate acestea, investitorii ar trebui sa fie prudenti in elaborarea planurilor de afaceri in Romania, bazandu-se pe facilitatile garantate de legislatia romana in vigoare, din cauza modificarilor legislative frecvente care au aparut in acest domeniu in ultimii ani.

Intreprinderile mici si mijlocii

Legea nr.346/2004 care a abrogat Legea nr.133/1999 prevede facilitati pentru investitorii privati care infiinteaza sau dezvolta intreprinderi mici si mijlocii (IMM).

Legea defineste intreprinderile mici si mijlocii ca fiind acele intreprinderi care au un numar mediu anual de salariati mai mic de 250, realizeaza o cifra de afaceri anuala echivalenta cu pâna la 50 milioane de euro sau active totale in valoare mai mare de 43 milioane de euro. Companiile al caror capital social sau drepturi de vot sunt detinute in proportie mai mare de 25% de organisme publice nu se incadreaza in categoria IMM-urilor.

Bancile, companiile de asigurare si reasigurare, societatile care administreaza fonduri de investitii, societatile de investitii financiare si societatile care au obiect unic de activitate comertul extern nu intra in categoria IMM-urilor.

Facilitatile privind scutirea de taxe vamale, scutirea de impozitul pe profitul reinvestit, amortizarea accelerata si reducerea taxelor pe profit au fost abrogate prin Legea privind TVA nr.345/2002, Legea impozitului pe profit nr.414/2002 (acte normative care la randul lor sunt in prezent abrogate) si prin Codul Fiscal.

Zone economice defavorizate

In conformitate cu Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.24/1998, cu modificarile ulterioare, pentru infiintarea zonei defavorizate, declararea şi delimitarea zonelor defavorizate se fac prin hotărâre a Guvernului pe o perioada de cel putin trei ani, dar nu mai mult de 10 ani. Legea nr.507/2004 a abrogat prevederea privind posibilitatea prelugirii acestei perioade de 10 ani.

In prezent, exista 28 de zone defavorizate infiintate in Romania, aproape toate pe o perioada de zece ani, si localizate in special in zonele miniere ale tarii.

Facilitatile fiscale acordate acestor investitii au facut si ele obiectul a mai multor modificari; in prezent aceste facilitati includ:

1. scutirea de la plata taxelor vamale pentru materiile prime, piesele de schimb şi/sau componentele importate necesare realizării producţiei proprii în zonă, cu exceptia acelor materii prime si piese de schimb utilizate pentru productia, procesarea si conservarea carnii;
2. scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinaţiei sau scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri destinate realizării investiţiei;
3. scutirea de la plata impozitului pe profit pentru investitiile noi, pe durata de existenţă a zonei defavorizate, se aplica numai persoanelor juridice care au obtinut inainte de 1 iulie 2003 certificatul permanent de investitor in zona defavorizata;
4. Acordarea de fonduri, cu prioritate, din Fondul special de dezvoltare aflat la dispoziţia Guvernului, constituit potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.59/1997 privind destinaţia sumelor încasate de Fondul Proprietăţii de Stat în cadrul procesului de privatizare a societăţilor comerciale la care statul este acţionar.

Parcuri industriale

Ordonanta Guvernului nr.65/2001 (Ordonanta) cu modificarile ulterioare a inlocuit Legea nr.134/2000 privind parcurile industriale. Parcul industrial reprezintă o zonă delimitată în care se desfăşoară activităţi economice, de cercetare ştiinţifică şi/sau de dezvoltare tehnologică. Constituirea şi funcţionarea parcului industrial se bazează pe asocierea şi/sau colaborarea dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, agenţii economici, unitaţile de învăţământ superior, institutele de cercetare-dezvoltare şi/sau alţi parteneri. Parcul industrial este administrat de o societate comercială care deţine titlul de parc industrial, si ai carei actionari pot fi asociatii mentionati mai sus.

Facilitatile acordate parcurilor industriale au suferit abrogari si/sau modificari pe parcursul timpului, si recent prin Codul Fiscal.

In prezent, urmatoarele facilitati se aplica in cazul infiintarii si dezvoltarii unui parc industrial:

1. scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinaţiei sau pentru scoaterea din circuitul agricol a terenului aferent parcului industrial, pentru societatea-administrator care deţine titlul de parc industrial;
2. Autoritatile administratiei publice locale pot aproba reduceri de impozite pentru terenurile si cladirile destinate a fi utilizate pentru parcul industrial;
3. Alte facilitati pot fi acordate de autoritatile administratiei publice locale, conform legii.

Zonele libere

Legea nr.84/1992 cu modificarile ulterioare reglementeaza regimul zonelor libere.

Zonele libere sunt precis determinate, caracterizandu-se printr-un regim special vamal: supravegherea vamala este limitata la granita acestor zone.

Mijloacele de transport, produse si alte bunuri sunt admise in zona libera indiferent de tara de origine, provenienta sau destinatie. Cu toate acestea, importul bunurilor care fac obiectul interdictiilor stabilite de legislatia romana sau conform conventiilor internationale la care Romania este parte, este interzis.

In prezent, sunt sase zone libere in activitate in Romania, localizate la Constanta Sud-Agigea (la Marea Neagra, inclusiv zona portului), Sulina, Galati, Braila, Giurgiu (pe Dunare) si Curtici-Arad (la granita romano-ungara).

Activitatile care pot fi desfasurate de persoanele fizice sau juridice intr-o anumita zona libera sunt stabilite prin lege, acestea trebuind sa obtina licenta de la autoritatea administrativa a respectivei zone libere.

Scutirile de impozit pe profit acordate initial prin Legea nr.84/1992 au fost restrictionate de legislatia ulterioara si in prezent sunt modificate de Codul Fiscal.

Conform prevederilor Codului Fiscal, urmatoarele facilitati principale sunt valabile in zonele libere:

• • scutire de la plata impozitului pe profit , pentru contribuabilii care îşi desfăşoară activitatea în zona liberă pe bază de licenţă şi care până la data de 1 iulie 2002 au realizat investiţii în zona liberă, în active corporale amortizabile utilizate în industria prelucrătoare, în valoare de cel puţin 1.000.000 dolari S.U.A., până la data de 30 iunie 2007. Dispoziţiile nu se mai aplică în situaţia în care survin modificări în structura acţionariatului contribuabilului, în proporţie de mai mult de 25% din acţiuni, pe parcursul unui an calendaristic. ;
  • scutire de la plata TVA aferent valorii bunurilor importate in zona libera in scop exclusiv de depozitare, fara indeplinirea formalitatilor de vamuire, cu conditia ca aceste bunuri sa fie ulterior scoase din zona libera;
  • scutirea de la plata TVA pentru operatiunile de vanzare-cumparare a marfurilor externe, efectuate intre diferiti operatori din zona libera sau intre acestia si terti din afara zonei libere;
  • scutirea de TVA pentru serviciile in legatura directa cu operatiunile mentionate in paragrafele anterioare;
  • scutirea de TVA pentru bunurile introduse in zona libera din strainatate si vandute in zona libera.

La lichidarea sau restrângerea activităţii desfăşurate în zona liberă, persoanele fizice sau juridice străine pot transfera în străinătate capitalul şi profitul, după plata tuturor obligaţiilor către statul român şi partenerii contractuali.

De asemenea, legislatia permite inchirierea sau concesionarea de terenuri sau cladiri aflate in zona libera, pentru o perioada de pana la patruzeci si noua de ani, persoanelor juridice romane si straine.

Operaţiunile financiare legate de activităţile desfăşurate în zona liberă se fac în valută liber convertibilă.

Energie

Directiva 2003/54/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 Iunie 2003 privind reguli comune pentru piata interna de electricitate care revoca Directiva 96/92/EC a stabilit ca de la 1 iulie 2007, pietele de energie (energie electrica si gaze naturale) sa fie deschise pentru toti consumatorii.

Ce implica „deschiderea” pietei de energie?

O piata de energie „deschisa” permite companiilor sa intre pe piată cu scopul de a presta populatiei serviciul de furnizare a energiei electrice si a gazelor naturale. Aceasta inseamna ca, dupa 1 iulie 2007, mai multe firme furnizoare concurente au avut si au posibilitatea sa intre pe piata si sa faca oferte consumatorilor. Dreptul de a-si alege cea mai avantajoasa oferta le revine consumatorilor, care in cazul in care nu doresc sa opteze pentru un alt furnizor decât furnizorul tradiţional sunt protejati de reglementari ale autorităţii cu privire la dreptul de a primi energie electrica la preturi convenabile, transparente si usor comparabile. Autoritatea de reglementare (ANRE) este obligată sa creeze cadrul necesar astfel incat consumatorii sa capete incredere in piata si sa poata alege oferta cea mai avantajoasa. O piata deschisa protejează si interesele investitorilor, lucru vital pentru buna functionare a pietei interne europene si pentru stimularea concurentei, a inovarii si a dezvoltarii economice.

Este in intersul fiecarui consumator sa caute ofertele cele potrivite si mai avantajoase. Consumetorul are dreptul sa isi schimbe furnizorul de energie electrica si de gaz fara nci o taxa. Prin exercitarea dreptului de alegere a furnizorului se contribuie la stimularea concurentei in domeniu si la extinderea utilizarii de noi forme de energie.

Furnizarea energiei electrice pentru consumatorii casnici si mici industriali/comerciali se face obligatoriu pe baza contractelor cadru. Aceste contracte sunt emise de reglementator pentru fiecare categorie de consumatori in parte si contin clauze minime obligatorii referitoare la:

• durata contractului
• conditii de prelungire si conditii de reziliere
• tariful aplicat
• termenul de citire a contorului
• perioada de facturare si conditiile de plata
• modalitati multiple de achitare a facturilor (la domiciliul consumatorului – in cazul unor consumatori casnici –de catre cititori-incasatori, la casieria furnizorului, prin banca sau la oficiile postale)
• compensatii pentru abaterea tensiunii fata de valoarea nominala,
• obligatia furnizorului de a informa consumatorul despre intreruperile programate.

Resurse minerale

Romania este bogata in resurse minerale, in special petrol, gaze naturale, sare, minereuri de aur si argint si metale neferoase. Studii recente geologice si geofizice au aratat ca exista multe depozite de minerale (aur, argint, plumb, zinc, cupru, fier si mangan), precum si rezerve de titei (atat la suprafata cat si la adancime) care prezinta un potential considerabil de investigatii ulterioare. Acestea ofera oportunitati substantiale investitorilor interesati de resursele minerale ale tarii.

Legea minelor nr.85/2003, cu modificarile ulterioare, care a inlocuit Legea nr.61/1998, reglementeaza activitatea miniera din Romania. Scopul sau declarat este de a asigura maxim de transparenta in activitatea miniera, si o competitie corecta, fara discriminari intre operatori in functie de tipul de proprietate sau originea capitalului social/operatorului.

Resursele minerale aflate pe solul si in subsolul teritoriului Romaniei precum si cele de pe platforma continentala si din zonele economice exclusive ale Marii Negre, apartin domeniului public al statutului.

Activitatea miniera se realizează pe baza unei licenţe de exploatare acordate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale( ANMR) pentru o durată de maximum 20 de ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani, in schimbul platii unei taxe anuale pe activitatea de exploatare şi a unei redevenţe miniere.

Fiecare licenta de exploatare este data prin Hotarare de Guvern, si prevederile sale rămân valabile pe toată durata acesteia, cu excepţia apariţiei unor eventuale dispoziţii legale mai favorabile titularului.

Persoanele juridice străine care au obţinut dreptul de a efectua activităţi miniere sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a licenţei, să înfiinţeze şi să menţină pe toată durata concesiunii o filială în România.

Legea petrolului

Legea petrolului nr.134/1995, care reglementa toate operatiunile privind rezervele de petrol si gaze naturale din Romania, a fost abrogata prin Legea nr.238/2004.

Resursele de petrol aflate pe teritoriul Romaniei fac obiectul exclusiv al proprietatii publice a statului roman.

Interesele statului roman in sectorul resurselor minerale si petroliere sunt reprezentate de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANMR). Statul roman, prin concesiunea perimetrelor petroliere, acorda persoanelor juridice romane sau straine, pentru o perioada limitata de timp, dreptul si obligatia de a desfasura activitati de exploatare a petrolului, in baza unui contract petrolier. Perioada de concesionare nu poate fi mai mare de 30 de ani.

Activitatile petroliere pot fi desfasurate pe baza de licenta de exploatare sau permis de explorare numai in anumite perimerte, delimitate de ANMR. Titularii unei licente petroliere sunt supusi platii unei redevente petroliere in conformitate cu prevederile Legii petrolului nr.238/2004.

Persoanele juridice străine care au obţinut dreptul de a efectua activităţi petroliere sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a licenţei, să înfiinţeze şi să menţină pe toată durata concesiunii un sediu permanent (o filială sau o companie), în România.

Spre deosebire de Legea nr.134/1995, Legea nr.238/2004 nu acorda facilitati titularilor de licente petroliere.